Antimateria este alcătuită din particule care au caracteristici egale, dar opuse celor ale particulelor obişnuite de materie.

Să considerăm analogia următoare: săpaţi o groapă şi faceţi o movilă cu pamântul scos. Groapa şi movila au caracteristici egale, dar opuse, căci volumul pământului din deal şi acela al gropii de unde a fost scos sunt egale. Pentru particule, proprietăţi precum sarcina electrică sunt opuse antiparticulelor, dacă una este pozitivă, cealaltă este negativă. De asemenea, antimateria va anihila corespondentul ei din materie, producând o explozie de energie, întocmai precum dealul ar umple groapa, nelăsând nici o urmă a vreuneia dintre cele două.

Universul pare să nu conţină cantităţi semnificative de antimaterie, în ciuda faptului că ambele ar fi trebuit să fi fost create în mod egal la momentul Big Bang-ului. Deci, unde a dispărut antimateria? O explicaţie posibilă poate fi diferenţa subtilă şi neaşteptată dintre proprietăţile materiei şi antimateriei, aceasta ducând astfel la un exces nesemnificativ al materiei care a supravieţuit cataclismului iniţial al anihilării materie-antimaterie.

În experimentele de la CERN, Fermilab, SLAC and KEK se produce antimaterie în acceleratoare de particule pentru a căuta şi studia diferenţele dintre materie şi antimaterie. Antimateria are şi proprietăţi cu aplicabilitate medicală, cum ar fi tomografia cu emisie de pozitroni – scanări PET. Dar pentru că producerea de antimaterie, fie ea şi în cantităţi foarte mici, este foarte dificilă, antimateria nu va asigura, din păcate, energia nici unei viitoare nave Starship Enterprise.

(Tradus de Anca Riza din revista "Symmetry", din octombrie-noiembrie 2004, originalul putând fi găsit aici, autorul fiind Michael Doser, CERN.)