Acceleratorul Large Hadron Collider (LHC) este în curs de punere în funcţiune într-un inel de 27 kilometri în circumferinţă îngropat adânc la periferia oraşului Geneva. Când va intra în funcţiune în 2007, LHC va fi cel mai puternic accelerator de particule din lume. Vor fi utilizaţi protoni de foarte mare energie, concentraţi în două fascicule care circulă în contrasens. În urma ciocnirii acestora, se vor căuta semnale ale teoriei supersimetriei, materiei negre şi înţelegerii originii masei.

Fascicolele sunt formate din grupuri care conţin miliarde de protoni. Străbătând spaţiul cu o viteză doar puţin sub cea a luminii, protonii sunt injectaţi, acceleraţi şi menţinuţi timp de câteva ore pe traiectorie circulară, ghidaţi de mii de magneţi supraconductori puternici.

Pe mare parte din traseu, cele două fascicole străbat două pompe de vid separate, dar ele se ciocnesc totuşi în patru puncte, în centrele experimentelor principale: ALICE, ATLAS, CMS şi LHCb (acronimele denumirilor). Detectoarele acestor experimente înregistrează transformarea energiei de ciocnire a particulelor într-o mulţime nouă de particule exotice.

Detectoarele pot înregistra până la 600 milioane de coliziuni pe secundă, căutând semne ale unor evenimente extrem de rare, cum ar fi formarea mult căutatului boson Higgs.

(Tradus de Raluca Pintea din revista "Symmetry", din aprilie 2005, originalul putând fi găsit aici, autorul fiind Mike Lamont, CERN.)