|
Cine plătea până recent pentru tipărirea revistelor ştiinţifice unde se publică articolele ce anunţă progresul ştiinţific realizat din cercetările ştiinţifice? Ei bine, plăteau ... cititorii, pe ei indivizi, fie ei instituţii precum laboratoare sau biblioteci. Comunitatea de cercetători din fizica particulelor a presat însă, şi încă cu succes, după cum veţi citi in articolul de mai jos, pentru ca publicul să aibă acces gratuit la lucrările lor ştiinţifice, oferindu-se ca tocmai ei, cercetătorii (nu ei personal, ci din graturile lor de cercetare) să platească pentru publicarea articolelor lor. Ei bine, doi editori mari, Elsevier şi Springer, au anunţat că articolele ştiinţifice cu privire la rezultatele experimentelor de la LHC vor fi publicate gratuit, fără nici un const nici pentru cititori, nici pentru autori (fenomen denumit Open Access). Astfel, comunitatea ştiinţifică a reuşit să schimbe regulile jocului de pe piaţa publicaţiilor ştiinţifice, făcând tranziţia către Open Access! Mai multe detalii în articolul complet de mai jos. Aşa cum se menţionează şi în altă parte, Elsevier a anunţat recent că rezultatele iniţiale ale experimentelor de la LHC care vor fi trimise către Physics Letters B şi Nuclear Physics B şi are vor fi acceptate spre publicare vor fi făcute disponibile publicului de către editorul Elsevier, fără nici un cost pentru experimentele ce îşi publică articolele. Costurile vor fi în schimb acoperite de către sponsori. De asemenea, acum aproape un an, editorul Springer a făcut o declaraţie similară, dar care se referea în plus la toate articolele ştiinţifice de fizica experimemtală a particulelor, anunţând că "… toate lucrările ştiinţifice din fizica experimentală care vor fi trimise şi acceptate de către Jurnalul European de Fizică C – Particule şi Câmpuri - vor fi publicate pe internet în întregime, gratuit pentru public şi fără taxe suportate de către autorii articolelor ştiinţifice. Aceste mişcări derulate de Elsevier şi Springer înseamnă că aceste articole ştiinţifice nu numai că vor fi disponibile pentru oricine doreşte să le citească, dar şi că nici autorii şi nici instituţiile lor nu vor trebui să plătească pentru publicarea articolelor lor. Bineînţeles, aceste tipuri de donaţii către comunitatea fizicii particulelor (Elsevier şi Springer chiar suportă cheltuieli mari pentru a verifica, a revizui, edita şi publica aceste articole, pe care apoi le donează efectiv comunităţii ) pot fi luate drept trucuri de marketing, cu intenţia de a atrage bunăvoinţa comunităţii fizicii particulelor şi, împreună cu ea, multe din ceea ce se aşteaptă a fi cu siguranţă articole remarcabile in domeniu care vor apărea din cercetările la cel mai mare accelerator de particule al tuturor timpurilor, anume Large Hadron Collider. Cu toate acestea, partea interesantă nu este că Elsevier şi Springer ar putea încerca să obţină articole de calitate pentru publicaţia lor de articole ştiinţifice lor. La urma urmei, aceasta e responsabilitatea lor faţă de acţionarii lor. Într-adevăr, partea captivantă este faptul că ei simt că furnizarea accesului liber pentru articolele ştiinţifice ale experimentelor de la LHC chiar va convinge oamenii de ştiinţă de la aceste experimente să îşi publice descoperirile ştiinţifice la ei. Amintiţi-vă că oamenii de ştiinţă din fizica particulelor nu plătesc deja aproape nimic în nicio revistă ştiinţifică în care publică descoperirile lor, deci ei chiar nu sunt neapărat stimulaţi să facă să facă public accesul la articolelor lor. De ce ar fi atunci un editor (şi, într-adevăr, editori inteligenţi precum cei de la Elsevier şi Springer) este de părere că furnizarea accesului liber (pe gratis) la articolele ştiinţifice ar îmbunătăţi vânzările lor? Într-adevăr aceasta este adevărata poveste din spatele acţiunii: Elsevier răspunde noilor forţe de pe piaţă publicaţiilor academice. Creşterea mişcării de Open Acces în general (mişcarea care cere ca publicaţiile şi programele de calculator să fie gratuite) şi a mişcării SCOAP3 în partiucular în sânul comunităţii din fizica particulelor sunt un semn că ea,comunitatea ştiinţifică, începe să ceară mai mult control asupra răspândirii rezultatelor muncii ei. Cercetătorii caută din ce în ce mai mult mai degrabă reviste ştiinţifice care să se potrivească modului lor de a se exprima , decât reviste tradiţionaliste care nu s-ar potrivi modului lor de lucru. Pe lângă acestea, experimentele LHC au anunţat clar că vor publica articolele în condiţiile Open Access, şi, după cum reportează şi Symmetry, aleg să publice documente cheie despre elaborarea experimentelor lor ca şi Open Access in publicaţia ştiinţifică JINST. Se pare că aceşti editori se gândesc ca Open Access este ceva ce oamenii de ştiinţă vor şi că furnizându-le aceasta, vor face un pas mare spre lucrul cu ei pe viitor. Povestea adevărată este că cercetătorii, bibliotecarii şi avocaţii Open Access au schimbat regulile jocului. Astfel nu doar că cele mai mari edituri ştiinţifice din lume cred că distribuirea gratuită a articolelor ştiinţifice este o afacere bună, dar au poate chiar şi dreptate. Articol tradus pentru www.StiintaAzi.ro de Anca Iordăchescu. Articolul este tradus cu permisiune din revista Symmetry. Primul paragraf de sinteză şi introducere a fost scris de Adrian Buzatu.
|