Ne aflăm în faţa unuia dintre cele mai mari experimente din istoria fizicii. Marele Accelerator de Hadroni(LHC), un tunel circular de 27 kilometri ce traversează frontiera dintre Elveţia şi Franţa, este folosit pentru a extinde graniţele cercetărilor despre particulele fundamentale din Univers.

În prezent, instalaţia este pregătită pentru prima injectare cu fascicule de protoni de mare energie, experiment ce este programat să aibă loc în câteva luni. Imediat după această injectare, cele mai mari detectoare de particule realizate vreodată vor analiza rămăşiţele coliziunilor – un amestec de date pe care fizicienii îl vor diseca, examina şi sonda în încercările lor de a desluşi secrete ale naturii de mult timp căutate.

În ultimii ani, fizica particulelor a fost revoluţionată de descoperirea faptului că 95% din Univers lipseşte (n.t. doar 5% din Univers este format din materie aşa cum o ştim noi: atomi ca pe Pământ, în stele şi în praful interstelar). LHC va furniza răspunsuri la multe întrebări importante despre partea cunoscută a Universului şi va începe să ofere informaţii esenţiale ce ne vor ghida în explorarea părţilor necunoscute.

Proiecte ca acceleratorul Large Hadron Collider (Marele “Ciocnitor”de Hadroni) ating un nivel de complexitate ce aproape nu poate fi descrisă, fiind necesare numeroase zeci de mii de ani de muncă în cazul în care ar lucra o singură persoană. Experimente la această scară necesită angajamente consecvente pe termen lung pentru a deveni fezabile. CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară, acum laboratorul european de fizica particulelor) a construit o remarcabilă reţea pentru gestionarea colaborării internaţionale, iar urmărirea obiectivelor ştiinţifice prin aceste mijloace a adus numeroase beneficii non-ştiinţifice atât partenerilor cât şi societaţii în ansamblu.

Acest număr al revistei “Simmetry” este dedicat punerii iminente în funcţiune a LHC. Aceste pagini nu pot decât să atingă în treacăt temele expuse, însă ele prezintă opinii referitoare la ştiinţa, tehnologia, colaborarea internaţională şi natura omenească a LHC.

Deşi nu este stat membru al CERN, Statele Unite ale Americii are unul dintre cele mai numeroase contingente de oameni de ştiinţa ce lucreaza la LHC. În anul fiscal 2008 cu buget federal, SUA şi-a onorat angajamentul asumat la LHC. Cu toate acestea, reduceri recente la bugetul pentru ştiinţă, făcute ca o consecinţa a luptelor politice, pun în real pericol viitorul fizicii energiilor înalte(şi a altor ştiinţe) în SUA.

Fie ca guvernul SUA este capabil să îşi justifice afirmaţia că sprijină ştiinţele fizice, şi fie că va fi în stare să genereze suficientă încredere ca bun partener în proiecte ştiinţifice internaţionale, rămân de văzut. Cu toate acestea, ştiinţa merge mai departe, iar promisiunile şi oportunităţile oferite de fizica particulelor  sunt acum mai mari decât oricând altcândva în ultimele decenii.

Articol tradus de Andrei-Alexandru Damian reprezinta editorialul numarului din decembrie 2007 al revistei Symmetry, autorului lui fiind David Harris. Puteţi citi articolul original aici.